Aeroport - interviu cu regizorul Ion-Ardeal Ieremia

<<”Aeroport” este o piesă cu un foarte interesant efect “de implozie“ aparent nespectaculos dar extrem de ofertant pentru actori. >>

Interviu cu regizorul Ion Ardeal-Ieremia
Ion Ardeal-Ieremia este un regizor consacrat al Teatrului Național din Timișoara. Este absolvent al IATC, promoția 1995. Montează spectacole de mare succes atât în Timișoara cât și în alte orașe precum: Arad, Sf. Gheorghe, Craiova, București. La TNT semnează regia multor spectacole dintre care amintim: ”Femeia Șarpe” (1996), ”Anonimul venețian” (1999), ”Medeea” (2004), ”Toți în America” (2007), ”Fete de mătase artificială” (2009) și multe altele. În spectacolele sale, Ion Ardeal-Ieremia recuperează fantasticul și evidențează teatrul exact așa cum este el ca și formă a artei. Spectacolele lui poartă o amprentă personală caracterizată de umor, viteză și sarcasm.
Raul Bastean: Ce v-a sedus la textul „Aeroport” încât v-ați hotărât să-l puneți în scenă?
Ion Ardeal-Ieremia: M-a sedus coerența și franchetea parcursului interior al personajelor. ”Aeroport” este o piesă cu un foarte interesant efect “de implozie“ aparent nespectaculos dar extrem de ofertant pentru actori.
R.B.: Care este povestea spectacolului și care este mesajul pe care doriți să-l transmiteți publicului prin acest text?
I.A-I: Povestea prefer să nu o spun. Ar fi împotriva intereselor spectacolului. Ar scădea din curiozitate. Mesaj? Las mesajele pe seama băieților deștepți. Eu prefer să spun povești.
R.B.: Cum a fost munca în noua sală de spectacole a TNT?
I.A-I: Foarte fain; o sală nouă, neexploatată până azi e o ocazie ce și-o dorește orice regizor. Bun, “Studio 5” e un spațiu al aventurilor intime, al întâmplărilor directe, netrucate de convenționalismul scenei italiene.
R.B.: De ce simțiți nevoia să aduceți atâta tinerețe pe scenă, atât în acest spectacol cât și în cele anterioare? Credeți că, în prezent, publicul preferă spectacolele de acest gen?
I.A-I.: Nu știam că simt această nevoie ... poate fiindcă îmbătrânesc și mi-e dor să mai fiu tânăr... Ce prefera publicul? Cred că își dorește să uite de sine, să “îmbrace” ficțiunea, povestea fiecărui spectacol la care vine. Sunt de părere că asta e prima (daca nu și ultima) calitate a artei spectacolului: să spună o poveste. Credeți că e ușor?
A consemnat Raul BASTEAN

p.s. interviu publicat în ziar acum 2 luni, l-am postat și pe blog pentru că spectacolul,având succes, se joacă în fiecare lună de câteva ori.